Nu stiu daca ati simtit vreodata acel gol interior despre care se tot vorbeste prin carti,filme etc. De obicei cand auzeam vorbindu-se despre asa ceva,indiferent in ce maniera, dadeam ochii mari peste cap de parca m-ar fi obiligat careva sa ascult manele sau populara sau sa ma uit la telenovele. Mda…despre manele nu-mi pare rau dar cica despre populara ar trebui sa-mi para…ca ma fac de ras domneee, folclorul nostru blah-blah-blah…(n-am sa fac aici ditamai paranteza k m-as departa de la subiect). In fine… cred ca daca este suficient de receptiv,omul ajunge sa cunoasca toate starile posibile si imposibile inainte sa moara. Trebuie doar sa fie deschis la bibilica si mai cu seama la sufletzel. Am simtit acel gol despre care aminteam mai sus..l-am simtit si parca nu mai trecea.Si acum ma mai bantuie uneori…Cand n-ai prieteni in jur sau esti doar orb si nu-i vezi, cand pierzi persoane dragi care nu se mai intorc, cand esti parasit sau inselat, cand te apuca disperarea si crezi k ai sa innebunesti, cand din motive necunoscute ti se pare ca viatza ta devine o maaare plictiseala, cand incepi sa dai cu paru’ in cei dragi si nici macar nu observi, cand te degradezi si iti vin tot felul de ganduri de sinucidere…atunci…atunci esti gol…esti un nimic care nu mai crede in nimic, un nimic invizibil…si totusi speri ca ceva iti va umple macar o clipa din existenta cu acel ceva extraordinar.Am fost un nimic si cuiva i-a pasat sau s-a prefacut ca-i pasa, oricum n-a mai contat pentru ca eu am crezut si asta mi-a adus acel ceva.Mi-a aratat alte orizonturi, m-a imbarbatat sau doar s-a prefacut ca o face, cert e ca a reusit.Cand vrei sa schimbi pe cineva n-ai sa poti pentru ca ti-ai propus-o.Atunci cand nu ti-o propui si acel cineva te admira pentru ceva,abia atunci sunt sanse.Until then…drink Sprite! … pentru ca te chemi ‚disperat’ atunci cand cauti ceva in mod obsedant.
Nimic nu e vesnic dar amintirile ar cam fi.N-ai cum sa stergi ani,clipe,decat daca iti pierzi memoria si asa n-ar insemna k tu ai fost ala care a sters. Cineva-ul ala kre m-a imbarbatat candva mi-a lasat o amintire pe care nu pot, nu vreau, nu trebuie si nu cred k am sa o pot uita vreodata.Mi-a aratat doar o parte din acea amintire si eu am cultivat-o, am avut grija de ea pe zi ce-a trecut ca sa o fac mai frumoasa si mai greu de uitat.El a uitat-o, eu am prelucrat-o.Asa a intrat ea in viatza mea…cultura hip-hop.Nu se invata oricum,nu se intelege de catre oricine si este foarte greu de aparat.Exact cum imi place mie.Cateodata simt ca mi-as putea petrece toata viata intr-un autobuz cu castile trase pe urechi. Imagini banale sa-mi treaca pe retina si poezia pe beat sa-mi mangaie sufletul si sa-mi rasfetze urechile (ORL-ul cum spun unii dragi mie).Imi place sa calatoresc…in vise.Ajungi mai departe decat ai putea ajunge cu alte mijloace de transport. Zbori, faci vraji si toate minunatiile, dar nu e bine niciodata sa stai prea mult pentru ca ai sa innebunesti. Cu atata perfectiune in jur se mai plictiseste omul si ia autobuzul inapoi spre realitate.Ce ne-am face noi fara intrigi?Ce ne-am face fara farama aia de malefic? Ar fi atat de plictisitor si nici macar n-ai putea sa te sinucizi pentru ca esti nemuritor si bun si totul trebuie sa fie al dracu’ de perfect.Nu exista perfectiune…de ce unii oameni inca mai cred in asta? Nu, n-ar fi deloc frumos daca ar exista.Avem nevoie de piper ca de aer…si cand e prea mult piper iar nu e bine.Devine al dracu’ de iute DAR atunci chiar poti sa te sinucizi.
Anyway…vorbeam de hip-hop…hip-hop-ul pune toate astea in balanta.Toate filozofiile astea le codifica iar noi le descoperim fie cu neuronii fie cu inimioara.Mai intampina si dificultati uneori pentru ca noi nu pricepem mesajul intotdeauna.Viata mea se leaga foarte mult de el.Si uneori imi pare rau ca nu l-am descoperit mai devreme, dar toate la timpul lor… Asa cum comunicam prin muzica, asa cum exista acest ceva special care ne aduce pe toti sa cunoastem stari, asa ar trebui sa ne construim un limbaj al nostru…al oamenilor care au trecut prin multe si sa-i invatam si pe ceilalti sa simta ca noi, ca si cum i-am invata abecedarul… Dar asta nu se face oricum…e ca si cum ai vrea sa schimbi pe cineva nu? Trebuie sa nu ti-o propui,trebuie sa vina de la sine.Cat de misterioase pot fi caile astea spirituale…
Si inca nu vi se pare ca am aberat destul? Atunci nu ma cunoasteti…In orice aberatie e o samanta de adevar. (zise MadSkillz). Chiar nu credeti ca fiecare dintre noi suntem mai nebuni ca altii? Nebunia e foarte complexa si nu poate fi invatata.Nu sunt profesori pentru ea…
P.S: My name is Skillz…Mad Skillz 
